Câteodată chiar încerc să rămân cu privirea sus, nu...nu vreau să privesc în jos..nu vreau să fiu ca ei. Vreau să rămân rece la chemările din jur, răul strigă după mine, iar minciuna îmi râde în faţă.
Mă simt egosită...sunt egoistă că vreau să fiu altfel..şi într-un fel e rău..E rău că pot să văd ce e în jurul meu, pot să văd cum lumea asta se stinge, se duce la fund cu fiecare zi ce trece.
Privesc în jur. Oamenilor le e frică de moarte...nu înţeleg...deoarece să mori e mult mai simplu decât să trăieşti. În lumea de azi...trebuie să lupţi în fiecare zi şi partea cea mai nasoală abia acum vine...lupţi printre cretini.
Da, recunosc...câteodată sunt mai parşivă decât ei şi îi simt cum vor să mă tragă în jos...dar ştiu să-mi revin...dar lumea îşi va mai revenii vreodată? Nu...De ce? Deoarece ,,ca să realizezi că eşti prost îţi trebuie ceva minte’’.
Nessun commento:
Posta un commento