Picaturi de ploaie..

Plouă. Picurii de apă alunecă pe fereastra mea, coborând uşor în pas de vals.

Privesc în jos...spre stradă. Picăturile line şi pure se joacă pe alei şi pe acoperişurile caselor.

Ea, ploaia, nu are limite...se poate juca oriunde. Semaforul nu arată roşu pentru lacrimile ploii, nu există sens unic şi nici interzis. E liberă..liberă să spele şi să atingă tot ce vrea.

Mă uit cum spală străzile murdare...şterge frunzele pomilor de praf, umple florile cu viaţă...iar mie...mie îmi mângâie faţa...în timp ce imaginea ei, a ploii ce se joacă, îmi spală gândurile!