Multi mi-au spus ca sunt o visatoare si inca mai aud asta. Multi m-au acuzat ca inca am ramas copil si ca visez cu ochii deschisi. Nu ma supara sa aud asta...Eu sunt fericita ca ma considera asa. Ceea ce ei nu stiu insa e cat te greu e sa ramai asa. Mie nu mi-e frica sa visez, sa-mi fac planuri de viitor si sa-mi fixez teluri inalte. Stiu...multi rad cand le spun unde ma vad peste cativa ani...dar ei nu stiu ca eu in fiecare zi lupt pentru visul meu. Cred in el si stiu ca asta va duce la indeplinirea lui. Pana la urma ce obtii daca te cufunzi in griji si uiti sa iti doresti mai mult? Cum sa te dezvolti daca nu iti stabilesti un tel intai si apoi sa lupti pentru asta? De ce sa te complaci in ceva ce nu te face fericit cand tu vrei mai mult de la viata? E dreptul tau sa lupti pentru asta! EU nu sunt printre aceia care asteapta ca lucrurile sa se aranjeze de la sine. Nu pot astepta ca destinul sa-mi scoata in cale ceea ce imi doresc. Si asta, pentru ca noi putem fi stapanii propriului nostru destin....Iar pentru asta trebuie sa visezi, sa crezi si sa faci ceva in fiecare zi pentru atingerea telului. Si toate astea trebuie sa le faci pastrand amestecul de copilarie cu maturitate, alternand intre inteligenta rationala si cea emotionala.
Nessun commento:
Posta un commento