Si-mi place sa cred ca dincolo de valurile agitate ale marii exista o alta lume. O lume unde oamenii au invatat sa zboare.
Pe post de oxigen respira dragoste...Si au atata incat chiar daca traiesc sub apa, acolo nu moare nimeni niciodata!
Ei stiu sa atinga inima, nu pielea! Nu exista semafoare, anotimpuri sau minciuna in lumea albastra! Nici macar nu au nume; pentru ca fiecare cunoaste chipul celorlalti si oricum toti sunt importanti in aceiasi masura.
Nu se nasc narcisisti iar ''orgoliul'' le e notiune straina. Se mandresc doar cu lumina soarelui si cu apa cristalina ce-i inconjoara!
Ei stiu sa zambeasca chiar si atunci cand e furtuna pe mare...
Vreau sa cred ca atunci cand inchid ochii seara e doar ca sa pot patrunde in lumea lor...atunci cand aici imi lipseste oxigenul, cand nu mai am loc...
Si'mi mai place sa cred uneori ca provin de acolo, din Infinitul Albastru, si doar m-am ratacit pe Pamant !
frumoasă postare, se simte cu adevarat ca eşti atrasa sufleteşte de Infinitul Albastru.E o altă lume şi printre altele o lume chiar miraculoasă...imi place:X
RispondiElimina... Nu ești rătăcită pe pământ. Ești iubită pe pământ de Cineva care a făcut infinitul albastru
RispondiEliminaAi dreptate Tzzumbi!
RispondiEliminaNumai bine!