Popas in impas

  Rand in hohote. Provoc un zgomot ce susura'n urechilor tuturor celor ce'mi sunt in jur.
Brusc isi intorc capetele. Zambesc.
Se citeste pe fata lor invidia pura fata de fericirea ce-o manifest.

Ma opresc din mersul sprinten de copil ce parca tocmai a primit o alvita 
si poposesc in fata unei oglinzi din vitrina magazinului unde eram.

Zaresc doi ochi caprui incoronati cu zambetul zglobiu ce rasuna in incapere.
Am ochii putin inlacrimati datorita frigului de afara si obrajii de-un rozaliu natural iesit din comun

Imi aranjez cu grija fularul gros la gat, si apoi ma privesc din nou ....
Ma apropii mai mult de parca as vrea sa patrund dincolo de oglinda...
Dincolo de mine...In spatele ochilor caprui...

Raman asa..nemiscata pentru cateva secunde..Si apoi..
Brusc..tresar. Ochii mei sunt tristi iar lacrimile nu mi le provoaca iarna ce ma asteapta la usa
Caut cu privirea in zambetu'mi zglobiu..dar nu...Nu ma regasesc..
Vad un zambet artificial , un zambet ce ascunde abisuri...

Deodata imi pare ca multimea ce ma inconjoara dispare..
Si ma gasesc eu cu mine...EU si proiectia mea intr-o oglinda..
O oglinda atat de curata si lucioasa incat imi vad superficialitatea gesturilor...

Si nu inteleg cand am intrat in jocul asta...
Nu stiu..cum de-am ajuns sa ma ma uit la mine si sa nu ma recunosc...

Se aud colinde...Sunt inconjurata de globuri, brazi si luminite
E o aglomeratie desprinsa parca din alta lume...

Copii ce alearga, miros de ciocolata amaruie
Un acordeon ce canta intr-un colt de strada
Un ospatar mult prea elegant ce imbina trecatorii sa intre
O caleasca cu-un cal alb ce plimba un cuplu pe strazile stramte..

O prietena buna ce ma strange de mana...Un zambet mecanic..si totodata trist
O plasa mare plina de cadouri...O lacrima ce-mi cade...

Un Eu de negasit....