Si e atat de greu iubite sa-mi desfac pumnul inclestat…
Mi-e atat de greu sa-ti las amintirea sa plece
Daca miile de kilometri, zilele, noptile, anii nu au clintit nimic inauntrul meu..Cum as putea eu sa schimb totul de la o zi la alta?
Si urasc, urasc sa ma simt doborata din nou de acelasi rival... Aceiasi rana ce parca nu vrea sa se inchida
Iar tu..tu continui sa lovesti. Lovesti fara sa privesti inapoi. Lovesti cu indiferenta. Lovesti ca si cum nu-ti amintesti ca mana ta obisnuia sa ma mangaie cu trandafiri candva..Lovesti ca si cum n-ar fi fost niciodata iubire...Lovesti fara sa privesti...
Te intorci si pleci...Imi intorci spatele din nou. Ti-ai facut un obicei de a ma ranii cand ating nivelul de vulnerabilitate maxima...Sa te ntorci si sa pleci cand as avea cea mai mare nevoie sa ramai...
Nessun commento:
Posta un commento