,.Stiu doar ca...am fost in cer! ''

 

,,Spune-mi exista o anumita zi din viata ta pe care nu o sa o poti uita niciodata?'', o intrebase el.

Cuvintele lui o cutremurara...Nici macar nu era nevoie sa se gandeasca. O fractiune de secunda, i-a fost suficienta: 

,, DA! '' Spuse ea hotarata, fata i se inbujorase iar la coltul ochilor ei caprui rasareau lacrimi.

- Exista ...o zi pe care o sa o port in suflet, atat timp cat voi trai! E ziua cand am ajuns in cer, ziua cand am pasit deasupra norilor, ziua in care m-am simtit ca un fulg pe strazile stramte ale orasului!

A fost prima oara cand in jurul meu toata lumea zambea sau poate doar eu ii vedeam asa! Singura data cand am mers 3 ore prin oras fara sa stiu nici azi unde am fost, ce-am facut! 

Imi amintesc decat ca imi venea sa strang in brate pe oricine,  sa ma opresc in mijlocul strazii si sa strig SUNT FERICITA! 

Picioarele imi mergeau singure, nu-mi puteam aduna gandurile, imi amintesc decat ca priveam cerul si spuneam MULTUMESC!

    Era sentimentul acela pe care il mai incercasem cand eram mica, cand iesind de la gradinita ma intorceam acasa sarind de pe un picior pe altul. Asa imi venea sa fac si atunci!

   M-am oprit din mers abia cand am realizat ca ma dureau groaznic picioarele si ca ploua foarte tare iar eu aveam umbrela in geanta! 

M-am urcat in autobuz si am plecat spre casa! A fost cel mai scurt drum! 

Nici azi nu pot sa explic senzatiile incercate...Nu s-au inventat inca cuvintele care sa descrie asta!

Stiu doar ca...am fost in cer! Chiar daca pentru scurt timp...Picioarele mele au atins norii in ziua aia, iar mintea mi se blocase pe repeat: ,,de azi am motive sa traiesc''.