Because I can....Dictum sapienti sat est YASMY

  Te privesc si simt cum imi tremura trupul. Simt cum sangele incepe sa-mi curga prin vene cu o viteza iesita din comun...Imi simt pulsul accelerat.. Esti ca un drog. Singura mea dependenta.

     Gasesc mereu ceva deosebit in tine...Felul in care misti buzele cand vorbesti, cum gesticulezi..Ma pierd in miscarile tale.
     Vad pasiune in tine, in mine,in resturile ce-au ramas din noi.
.
Ma uit la tine si-mi vin in minte toate noptile pierdute incercand sa te inteleg, iti privesc mainele si-mi amintesc ca obisnuiau sa le stranga pe ale mele candva. Nu reusesc sa numar de cate nerepetate ori am facut kilometri intregi doar pentru o imbratisare de-a ta.
Simt cum ma contopesc cu tine de fiecare data cand ma strangi la piept, si-mi lipseste acum senzatia de intreg.
Revad in ochii tai motivul nebuniei mele, simt ca nimic nu s-a schimbat iar asta ma speria mai tare ca niciodata.
Sunt fericita ca in sfarsit te am din nou aproape. Mi-as dorii sa inghet momentul asta..Aici..Acum eu si tu...
As vrea ca Pamantul sa se opreasca...Iar tu sa nu clipesti..Poate atunci m-ai asculta!

Am atatea sa-ti spun..Te uiti la mine iar intrebarile mele gasesc raspuns!

Imi zambesti iar eu imi ascund o lacrima la coltul ochilor..Tremur la fel ca in prima zi, simt fluturi in stomac iar inima mi galopeaza...Vorbesti..Te ascult de fapt te aud...sunt prea concentrata sa-ti incadrez buzele...Intotdeauna mi-a placut sa te privesc cand imi vorbesti...Buzele tale se misca atat de perfect...

Mi-ar placea sa-ti pot citii gandurile. Oare tu simti la fel? Ceva tresare inauntrul tau? Sau poate nu ti-am lasat niciun semn..poate nici macar nu ti-am ajuns adanc in suflet? Si de ce ma simt atat de neputincioasa in fata privirii tale?

Ma simt ca o busola defecta...As vrea sa-ti ating mana si sa ma asigur ca inca mai formeaza un puzzle perfect cu a mea, simt impulsul de a-ti atinge buzele cu ale mele...as vrea sa-ti spun ca am avut nevoie de 4 ani ca sa gasesc curajul...Si ca in sfarsit l-am purtat. E un cadou special...

Ceva ma opreste..Ma simt departe ani lumina de tine desi stai langa mine...

Poate emotiile ma inseala din nou, poate trecutul nu poate fi retrait...Poate in tine n-a mai ramas nici o ramasita din mine ..Poate sunt decat eu cu mine pe un sens unic ..poate tu ai gasit alta strada intr-o alta directie...

Nu vreau sa te las sa pleci acum ca te-am regasit. As vrea sa-ti cer sa ramai cu mine, sa reconstruim un puzzle perfect din mainile noastre, sa- mi zambesti ca prima ora, si sa-mi ceri sa -mi las parul desfacut pentru ca iti place mai mult. Eu sa-ti cer sa ma strangi la piept, sa-ti simt din nou parfumul, sa ma lasi sa-ti privesc buzele de aproape si sa ma amagesc ca sunt mai mult decat o straina pentru tine....

Dar tu nu vorbesti! Nu asculti! Si in timp ce eu simt cum te pierd, tu deja esti departe de mult ...Si simt cum genunchi ma lasa ... Iar lacrimile insfarsit ma tradeaza...Iti simt inca parfumul ..
As vrea sa urlu in spatele tau ca sa te opresti si pentru prima oara sa-ti cer sa-mi vorbesti...
Nu inteleg de ce scapi... Niciodata n-am inteles...

Am inca cadoul tau.....